Criza economică mondială din 2007–2009 a început în luna iulie 2007, moment când pierderea încrederii investitorilor americani în ipotecarea securitizată a condus la o criză de lichidităţi ce a determinat o injectare substanţială de capital în pieţele financiare din partea Rezervei Federale americane, a Băncii Angliei și a Băncii Centrale Europene. Indicele TED spread (ce descrie riscul de creditare perceput în economia generală) a sărit în iulie 2007, a oscilat vreme de un an și apoi a crescut din nou în septembrie 2008, atingând valoarea record de 4,65% în 10 octombrie 2008. Criza s-a agravat în 2008, întrucât bursele de valori din lume s-au prăbușit sau au intrat într-o perioadă de instabilitate acută. Un număr mare de bănci, creditori și companii de asigurare au dat faliment în săptămânile ce au urmat.
Prăbușirea Administraţiei Federale pentru Locuinţe (S.U.A.) este adesea făcută responsabilă pentru producerea crizei. Însă vulnerabilitatea sistemului financiar a fost provocată de contractele și operaţiile financiare complicate și supuse efectului de pârghie, politica monetară a S.U.A. stabilind un preţ neglijabil pentru credit și astfel favorizând o cotă foarte ridicată a efectului de pârghie și, conform economistului american John Bellamy Foster, o „hipertrofie a sectorului financiar”.
Tarile afectate drastic de criza au avut cresteri semnificative ale salariului minim, impuse prin legislatie:
Administraţia SUA a emis Fair Minimum Wage Act of 2007 care a intrat în vigoare în 25 mai 2007 și a prevăzut creșterea salariului minim în trei etape: - începînd cu 24.07.2007 la 5,85$ pe oră, - începînd cu 24.07.2008 la 6,55$ pe oră, - începînd cu 24.07.2009 la 7,25$ pe oră.
Același efect poate fi observat și în ţările europene, cele mai afectate ţări fiind exact acelea care au avut creșteri semnificative ale salariului minim în anii premergători crizei.
Cea mai afectată ţară de criza economică din U.E. este Letonia. Extrem de interesant este că această ţară a avut, în anii care au precedat criza, cea mai mare creștere a salariilor minime din Uniunea Europeană:
1. de la 1 ianuarie 2006 , la 128 Euro pe lună;
2. de la 1 septembrie 2006, la 170 Euro pe lună;
3. de la 1 iulie 2007, la 227 Euro pe lună.
Rezultatul acestei creșteri spectaculoase a fost apariţia unei crize extrem de puternice cu șomaj ridicat.
Un alt exemplu concludent este Irlanda:
1. începînd cu 1 ianuarie 2007 salariul minim a crescut de la 7,65 Euro pe oră la 8,30 Euro pe oră;
2. începînd cu 1 iulie 2007 salariul minim a crescut la 8,65 Euro pe oră.
3. Consecinţa a fost creșterea galopantă a șomajului ajungînd în scurt timp la 12,8%.
Spania, de asemenea una dintre ţările cu o rată foarte mare a șomajului, atingând un nivel de 20,5% în aprilie 2010 , a avut o creștere a salariului minim de la 490 Euro/lună în 2004 la 700 Euro/lună în 2008. Pe de altă parte, singura ţară din U.E. care a intrat în clasamentul ţărilor cel mai puţin afectate de criză este Suedia, una dintre cele 6 ţări europene care nu au salariu minim.